Friday, November 24, 2006

Filosofia mea. Eseu despre om, viata si sensul vietii

Tema la filozofie.. facuta publica:

Realizati un eseu filosofic pornind de la cele 3 puncte de vedere exprimate in:

Istoria filosofiei antropologice este plina de cele mai profunde pasiuni si emotii omenesti… Daca dorim sa-i intelegem adevarata semnificatie si importanta, nu trebuie sa alegem manifestarea epica de descriere, ci pe cea dramatica.

Pentru ca suntem confruntati nu pe o dezvoltare pasnica de concepte si teorii, ci cu un conflict intre forte spirituale contradictorii.

E. Cassirer – “Eseu despre om”

Nu e usor sa gasim un raspuns la intrebarea daca viata are un sens si cu cat ne concentram mai mult asupra acestei probleme, cu atat raspunsul pare sa ne ocoleasca mai tare, sau pur si simplu sa ne scape. De multe ori renuntam evitand-o, ca orice intrebare dificila pe care neputand-o suprima ne putem preface cel putin ca am uitat-o. Si totusi, orice persoana rationala recunoaste ca aceasta este o intrebare esentiala care preuspune un raspuns elocvent.

Robert Taylor – “Sensul vietii”

Credinta intr-un sens al vietii presupune intotdeauna o scara a valorilor, o alegere, preferinte.

Albert Camus – “Mitul lui Sisil”



Da, istoria omului este o drama. Dar cine a creat aceasta drama? Noi insine ne-am creat drama. Fiecare om are povestea lui. Fiecare om este unic. Stim ca sansele ca doua persoane sa fie identice sunt slabe..extrem de slabe. Cam de 1:10 la puterea 2.400.000.000. Numarul acesta e asa mare incat daca am scrie fiecare cifra lata de 25 mm, am avea nevoie de o foaie de hartie lunga cat circumferinta Pamantului pe la Ecuator. Amuzant. Si totusi eu ma definesc ca un om, cu o personalitate unica, distincta, sunt o persoana sociabila, traiesc intr-o societate mai mult sau mai putin prielnica, incerc sa imi gasesc utilitatea in mediul inconjurator. Si totusi, si viata mea este o drama. Nu ma plang, ba chiar pe asamblu sunt multumit de mine. Dar parca uneori jucam un dublu rol. In acelasi timp suntem un personaj, omul obisnuit, cu o capacitate de decizie proprie, care este raspunzator pentru actiunile sale. Si in acelasi timp suntem si regizorul scenariului vietii noastre. Dar suntem niste regizori atat de prosti, ca nu facem fata dramei noastre. Asta e dilema..cum sa ne regizam viata fara sa facem din ea o drama. Sau..daca noi chiar nu suntem in stare sa regizam, cine este Acela care poate? Drama noastra nu vine doar din „conflictul intre forte spirituale contradictorii” ci pur si simplu din greselile noastre, care ne marcheaza si creeaza ceea ce noi numim consecinte. Atunci, ca un raspuns rapid la dilema „marelui” Taylor, viata are sens. Are dreptate insa in privinta faptului ca raspunsul totusi ne cam ocoleste, ne scapa si ne ascundem. Ne ascundem de noi insine, de greselile noastre, ne este frica de consecinte. Ce cuvinte mari! Greseli? Frica? Consecinte? Cine este suficient de intelept sa le ocoleasca, sa triseze sau sa nu fie afectat de ele? Cine are capacitatea asta? Natura noastra umana ne impiedica. Suntem condamnati sa gresim. Nu o lua literalmente J inca mai ai sansa sa scapi. Uita, iarta, iubeste, mediteaza, zambeste, plimba-te…iesi din atmosfera ta, uita de natura ta defectuasa. Sa recunoastem. Suntem departe de perfectiune! Asa ca hai sa renuntam la ceea ce inseamna pacat. Ai cautat prea mult „raspunsuri elocvente” si ai ajuns rau. Sensul vietii nu este tocmai un mister. Descopera frumusetea vietii fara remuscari, fara grija consecintelor, fara grija zilei de maine. Chiar crezi ca e greu? Daca ai avut rabdarea sa citesti pana aici, te provoc sa incerci.. Am putea numi asta „un nou curent de filozofie” daca asta te face sa te simti mai bine. Dar Adevarul oricum este dincolo de cuvinte si de tratatele de filozofie. Eu cred intr-un sens al vietii. Si in afirmatia lui Camus gasesc o particica adevarata. Avem nevoie de standarde (valori) pentru a descoperi cu ce ne confruntam de fapt si pentru a afla cine suntem noi. Practic sa recunoastem ca meritam premiu pentru cel mai prost regizor. Nu-i asa? Daca nu, sa abordam si cealalta varianta. Da, te consideri totusi bun. Da, sunt de acord cu tine, nu stai rau. Ba poate ai o viata etica (morala) in regula. Nu te-ai putea compara cu altii care isi distrug vietile..sau si le consuma. Dar dupa ce vei fi publicat filmul vietii tale, gandeste-te ca va fi si vizionat. Vor fi o gramada de critici. Va fi si presa (ups!), controverse, cine mai stie. Vor si fi o gramada de cinefili dornici sa te vada. Si va fi si Cel care apreciaza. Intotdeauna El este standardul. Mai ai curajul sa regizezi? Viata noastra e plina de alegeri. Dar sensul vietii nu il alegem noi. Am enuntat mai sus. Nu noi suntem standardul, desi actionam de prea multe ori asa. Preferintele noastre sunt variate. Insa e mai greu sa iti aplici preferintele pe bunurile altcuiva. Viata ta e a ta, dar nu iti apartine. Esti trecator, nu poti controla chiar toate lucrurile. Dar ai libertatea sa faci ce vrei. Ai dreptul de a alege. Ai ocazia sa regizezi cum vrei. Dar joci intr-un film (al carui regizor esti) care este facut dintr-o singura dubla si care va ajunge pe marile ecrane mai curand decat crezi. Esti efemer si totusi nemuritor. Esti coroana creatiei. Esti o persoana deosebita. De cine te ascunzi cand iei decizii cu teama? Fii increzator. Si fii responsabil. E greu. Responsabilitatea creste odata cu varsta..odata cu maturizarea. Crezi ca esti matur? Atunci fii responsabil. Si nu uita sa nu te ascunzi de tine insuti. Uita, iarta, iubeste, mediteaza, zambeste, plimba-te, simte ca traiesti. Apoi adu-ti aminte ca trebuie sa fii responsabil in toate. Vezi sa iti iasa scenele din prima dubla, pentru ca s-ar putea sa nu mai ai sansa pentru una secunda. Asta este filosofia mea. Poate intr-o forma diferita. Poate si cu greseli de exprimare. Poate am sarit de la o idee la alta. Categoric nu sunt perfect, ci sunt departe. Dar, ca sa concluzionez…: nu pot spune ca sunt total de acord cu filozofii (citatele) de mai sus. Regasesc elemente esentiale in ceea ce scriu ei, dar sub o forma denaturata. Aceasta este conceptia mea. Bazata pe standardele Celui ce apreciaza. Desi drept (corect), nu este ca un arbitru care abia asteapta sa imi arate cartonasul. Desi bun, eu nu indraznesc sa profit de bunatatea Sa. El imi vrea intotdeauna binele, si de accea consider ca El este cel mai bun regizor pentru filmul vietii mele. Deci, multumita Lui, am un sens in viata. E greu? Tu ce crezi?

2 comments:

Ratza said...

Hmm...Nice...Tine-te de treaba..vad ca ai ce spune...ai idei frumoase..adica imi place ce scri.."te trezeste la realitate"..cand mai adaugi ceva anunta-ma si pe mine;):P

Lora said...

super....chiar interesant articolul tau...felicitari